top of page
Baletul "Coppélia"
​

Coppélia este numele unui balet pe muzica lui Léo Delibes.

Libretul: Charles Nuitter È™i Arthur Saint-Léon.

Premiera baletului "Coppélia" a avut loc la “Théatre Imperial de L'Opéra” din Paris, în ziua de 25 mai 1870.

În limba greacă, κοπελιά înseamnă fată, fecioară, domniÈ™oară.

​

Actul I

Bancherul Hoffmann este unul dintre cei mai bogaÈ›i oameni din lume. Fiul său, Franz, se va căsători în curând cu tânăra Swanilda. Cu ocazia nunÈ›ii, Hoffmann s-a hotărât să ofere invitaÈ›ilor săi o petrecere de neuitat. El i-a comandat lui Coppélius, inventator celebru, o maÈ™inărie nemaîntâlnita, o nouă minune a lumii: o păpușă mecanică ce poate seduce orice bărbat. Lucrând zi È™i noapte, Coppélius îÈ™i desăvârÈ™eÈ™te intenÈ›ia până la perfecÈ›iune, astfel încât se îndrăgosteÈ™te de propria-i plăsmuire, pe care o numeÈ™te „Coppélia”. Acum îÈ™i doreÈ™te ca păpuÈ™a să rămână numai a lui È™i păstrează pentru el secretul prin care mecanismul capătă viață: sacrificarea unui om, pentru a-i "fura" sufletul.

Suntem în ziua nunÈ›ii dintre Swanilda È™i Franz. Coppélius nu mai poate amâna momentul despărÈ›irii de creaÈ›ia vieÈ›ii sale. Hoffmann îi porunceÈ™te să o aducă pe Coppélia în fata invitaÈ›ilor curioÈ™i. Pentru a-l compromite pe Hoffmann È™i a-l aduce în pragul falimentului, unul dintre invitaÈ›i se furiÈ™ează în laboratorul lui Coppélius È™i se travesteÈ™te în păpuÈ™a seducătoare. Spre deliciul asistenÈ›ei, presupusa Coppélia cucereÈ™te bărbaÈ›ii, unul după altul. DistracÈ›ia continua până când Franz cade È™i el "victima" păpuÈ™ii, stârnind gelozia proaspetei sale soÈ›ii È™i supărarea tatălui. La rândul său, Coppélius devine gelos. El smulge "păpuÈ™a", care tocmai îl îmbrățiÈ™a pe Franz, È™i dispare cu ea în mulÈ›ime, ducând-o în laboratorul său printr-o ușă secretă. Petrecerea s-a stricat. DezamăgiÈ›i, invitaÈ›ii pleacă rând pe rând.

RămaÈ™i în familie, bancherul încearcă să o împace pe Swanilda, care este încă furioasă pe Franz. El îi promite că îl va pedepsi pe Coppélius È™i trimite doi oameni de încredere să-l caute. Apoi îi îndeamnă pe cei doi tineri căsătoriÈ›i să meargă la culcare È™i, ameÈ›it de băutură, este scos din încăpere. Nu după multă vreme, Franz revine în locul unde a cunoscut-o pe Coppélia, căutând-o în zadar. Preocupat, nu îÈ™i da seama că Swanilda l-a urmărit până aici. Supărată, ea priveÈ™te cum Franz, aflat încă în puterea vrăjii, rememorează întâlnirea cu păpuÈ™a seducătoare. Intrat pe uÈ™a secretă, Coppélius reapare, căutând o batistă pierdută de Coppélia. Franz È™i Coppélius se întâlnesc. Franz îi mărturiseÈ™te inventatorului că s-a îndrăgostit de Coppélia È™i că È™i-ar da chiar È™i viaÈ›a să o mai vadă o dată. Swanilda profită de neatenÈ›ia lui Coppélius È™i intră în laboratorul acestuia, hotărâtă să afle secretul păpuÈ™ii mecanice. Coppélius îÈ™i dă seama ca Franz este următoarea victimă cu ajutorul căreia păpuÈ™a ar putea să capete din nou viață È™i îl atrage în laborator, făgăduindu-i că o va revedea pe Coppélia.

​

Actul II

În timp ce o caută pe Coppélia, "rivala" sa, Swanilda pătrunde, o dată cu publicul, în laboratorul lui Coppélius. Aici, ea îl întâlneÈ™te pe invitatul-impostor care tocmai se dezbrăcase de hainele păpuÈ™ii. Pentru a nu fi surprins È™i de către Coppélius, acesta reuÈ™eÈ™te să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zăreÈ™te pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorinÈ›a de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius trebuie să se pregătească pentru întâlnirea cu femeia perfectă. "Servitorii" săi îl ajută. Îi lustruiesc pantofii, îl piaptănă, îl parfumează. MulÈ›umit că totul a decurs conform planului, el o aduce în centru pe Coppélia È™i îÈ™i execută magia prin care sufletul lui Franz trece în corpul păpuÈ™ii. Încetul cu încetul, păpuÈ™a "prinde viață" È™i începe să danseze cu Coppélius, care e cuprins de frenezie că miracolul s-a produs. Coppélia-Swanilda încearcă să se apropie de Franz pentru a-l scoate din starea de hipnoză. Disperată că nu reuÈ™eÈ™te să-l trezească È™i luptându-se cu Coppélius care încearcă, gelos, să o îndepărteze, Swanilda o arată pe adevărata Coppélia, pe care o distruge. Coppélius înÈ›elege acum că a fost păcălit, iar singurul lucru pe care îl mai poate face este să plângă pe ceea ce a mai rămas din iubita sa. Odată cu distrugerea Coppéliei, Franz È™i personajele star-uri se rup de vraja lui Coppélius.

Întreaga casă a inventatorului - magician se "dezmembrează" È™i dispare, în timp ce lumea, atrasă de vedetele care pozează fotografilor în atitudini binecunoscute, intră în scenă È™i se bucură împreună cu cei doi îndrăgostiÈ›i. Bancherul Hoffmann vine să-È™i recupereze copiii. DispreÈ›uitor, îi aruncă lui Coppélius un teanc de bancnote: preÈ›ul Coppéliei. Înainte de a pleca cu ceilalÈ›i, Swanilda se apropie de Coppélius, martor trist la fericirea generală. Nu îndrăzneÈ™te parcă să-i ceară iertare acestui om. Abia acum È™tie că tot ce îÈ™i dorea Coppélius era doar un suflet care să-l iubească È™i să-i fie mereu alături. Și mai È™tie că el nu va renunÈ›a decât atunci când va găsi un alt timp È™i un alt spaÈ›iu în care visul său va deveni realitate.

Compozitorul Léo Delibes
​

Fiu al unei familii cu înclinaÈ›ii spre artă È™i cu o veche tradiÈ›ie muzicală, Léo Delibes s-a născut în ziua de 21 februarie 1836, la Saint-Germain du Val (FranÈ›a). Beneficiază în copilărie de o educaÈ›ie muzicală din partea mamei È™i al unui unchi (organist). După moartea tatălui în 1847 se stabileÈ™te la Paris unde studiază la Conservator.

Léo Delibes a intrat de timpuriu în contact cu scena muzicală franceză, căreia îi va dedica întreaga viață. Prima sa compoziÈ›ie de balet "La source" ("Izvorul"), îi va aduce primul mare succes. În anul 1870 urmează Coppélia - baletul său cel mai popular - apoi Sylvia (în 1876). Cu opera „Le Roi l'a dit” (1873) cunoaÈ™te succes la Opéra-Comique din Paris, iar în 1881 opera Lakmé (prezentată în premieră tot la Opéra-Comique) va înregistra un triumf copleÈ™itor.

În 1881 este numit profesor de compoziÈ›ie la Conservatorul din Paris, unde îi va succeda lui Henri Reber. Delibes moare la Paris în ziua de 16 ianuarie 1891.

AcÈ›iunea capodoperei sale, opera Lakmé, este plasată într-o lume cu totul deosebită față de cele obiÈ™nuite în lumea operei de până atunci, anume în lumea hindusă.

​
bottom of page