MUZICA BIZANTINĂ

 

■Muzica religioasă din răsăritul Europei - Muzica era folosită de creștini încă de timpuriu, chiar din timpul Mântuitorului, evanghelistul Matei încredintându-ne că la „Cina cea de Taină” s-au cântat Psalmi

■ 

■- în cele trei secole primare ale creștinismului, la serviciul divin, cântau toți creștinii, bărbați și femei, bătrâni și tineri; ori psalmi din Sfânta Scriptură, sau imne făcute de creștini, din propria lor simţire religioasă, într-o singură melodie.

■ 

■- în muzica bizantină, care încet încet prinde contur, fiind un sincretism al vechilor moduri antice muzicale ale popoarelor moștenitoare a culturii elenistice, apare o notatie proprie si un sistem de scriere original, fiind primul de acest fel din lume.

 

■Din antichitate și până acum psaltul a rămas acel cântăreț care s-a desăvârsit în meșteșugul melodificării Psalmilor și Imnelor pe anumite formule melodice și melodii iar muzica psaltică este muzica Bisericii Ortodoxe, ocrotite de împărăţia bizantină vreme de mai bine de o mie de ani, de la care și-a luat numele de muzica bizantină.

 

■- Creator și organizator al muzicii bizantine timpurii a fost Sf. Ioan Damaschin.

■- El a crea „Octoihul” iar sitematizarea este și azi valabilă în serviciul de cult al bsericii Ortodoxe

Cuprinde:

■• cântari psaltice

■• imnuri ale primilor creștini

■• toate aranjate dupa cele 8 glasuri (moduri)

■• Glasurile ar avea echivalent aproximativ al scărilor din muzica populară, alături de care au conviețuit de-a lungul evolutiei muzicii.

■• Cele 8 glasuri conțin în plus anumite formule melodice, diferite de la un glas la altul. Glasul 8 fiind cel mai luminos dintre glasuririle biserciesti.

■• Textele cântarilor religioase sunt considerate sfinte, cele mai multe fiind din cărțile Noului și Vechiului Testament.

 

Notatia:

■- Notația timpurie a muzicii psaltice bizantine era foarte complicată, datorită existentei unui mare număr de semne care asăazi sunt necunoscute.

■- Începând cu perioada cucuzeliana aceste semne sunt concretizate teoretic, dar tot ramâne un număr mare de interpretări muzicale personale care diferă de la psalt la psalt.

■- Aceste semne se numesc neume și diferă foarte mult de notația occidentală (care este pe portativ) deoarece semnul nu arată nota propriu-zisă pe care psaltul trebuie să o execute, ci ea trebuie dedusă din poziția pe care o au celelalte semne (ca un fel de numărare),pe când în muzica occidentală știm exact nota pe care o cântam.

■- Psaltica are opt glasuri sau ehuri, fiecare cu o tonica și scara (gama) proprie, iar gama se scrie astfel: NI PA VU GA DI KE ZO NI corespondent în muzica liniară cu DO RE MI …

■