PRELUDIUL ŞI FUGA

 

PRELUDIUL

Preludiul  este o compoziție muzicală scurtă cu o formă ce poate varia de la o piesă la alta.

Preludiul poate îndeplini rolul de prefață, poate fi o piesă de sine stătătoare sau poate fi introducerea unei lucrări.

De exemplu, în perioada barocă servea ca introducere pentru părțile ulterioare ale unei lucrări lungi sau complexe.

În perioada romantică era o piesă de sine stătătoare.

De obicei conține un număr mic de motive ritmice și melodice care sunt reluate pe întreg parcursul piesei. Din punct de vedere stilistic, preludiul este o lucrare bazată pe improvizație.

 

În "Clavecinul bine temperat", J. S. Bach realizează cupluri de piese (Preludiu şi Fugă) pentru toate tonalităţile, prezentându-le în succesiunea semitonurilor, începând cu tonalitatea Do major.

 

Dacă fuga este o formă polifonico-instrumentală strictă, riguros construită, PRELUDIUL are o formă liberă. Legătura dintre ele este relizată prin tonalitate şi prin motive melodico-rimtice asemănătoare.

 

FUGA

FUGA este o lucrare polifonică instrumentală, rareori vocală, bazate pe principiul imitaţiei temei care apare succesiv la toate vocile. FUGA este formată din următoarele secţiuni:

 

a) EXPOZIŢIA DE FUGĂ

Aceasta începe întotdeauna cu o melodie - la o singură voce - ce constitue tema unică..

Tema expusă pentru prima oară se numeşte SUBIECT.

După expunerea temei de către una dintre voci, intervine o a doua voce cu aceeaşi melodie la cvinta superioară.

Această imitaţie poartă numele de RĂSPUNS.

Aşadar, acest de trecere a subiectului şi răspunsului pe la toate vocile, se numeşte

EXPOZIŢIE DE FUGĂ.

 

b) DIVERTISEMNTUL urmează după expoziţie şi reprezintă prelucrarea elementelor melodice ale acesteia.

În divertisment nu pot să mai apară teme noi

 

c) REPRIZA poate urma după divertisment.. În cadrul ei se readuce tema în diverse feluri.