„Lascia ch'io pianga” (în română: „Lasă-mă să plâng”), inițial „Lascia la spina, cogli la rosa” (în română: „Lasă ghimpele, ia trandafirul”), este o arie de soprană în limba italiană a compozitorului. George Frideric Handel care a devenit o piesă populară de concert.

Melodia sa se găsește pentru prima dată în actul 3 al operei Almira din 1705 a lui Händel, ca o sarabande;.
Handel a folosit apoi melodia pentru aria „Lascia la spina, cogli la rosa” sau „Lăsați ghimpele, luați trandafirul”, pentru personajul Piacere în partea a doua a oratoriului său din 1707.
Patru ani după aceea, în 1711, Händel a folosit din nou muzica, de data aceasta pentru opera sa londoneză Rinaldo și aria sa din actul 2 „Lascia ch'io pianga” („Lasă-mă să plâng”), o cerere sinceră pentru libertatea ei adresată de către personajul Almirena răpitorului ei Argante. Rinaldo a fost un triumf și aria este asociată în principal cu această lucrare.

În prima ediție publicată de John Walsh, orchestrația este nespecificată, oferind doar o linie de melodie solo deasupra unei linii de bas nefigurate. Există mențiunea „viori” la măsura 23 unde cântărețul nu cântă. 
Chrysander a pretins că a lucrat din „partitura ORIGINALĂ” al lui Händel și a declarat că manuscrisul cu autograf a fost pierdut (deși RISM afirmă că British Library deține un fragment al autografului căruia îi lipsesc 53 de măsuri).
Ediția lui Chrysander arată două viori; și o violă cu violoncel. El nu oferă figuri pentru continuu. Nu este clar dacă el a compus el însuși părțile suplimentare de coarde (cum a făcut adesea) sau le-a găsit în partitura originală la care s-a referit.
Majoritatea edițiilor moderne par să se bazeze pe versiunea lui Chrysander, așa cum se poate vedea din plasarea diferită a anumitor silabe  în versiunea sa și în prima ediție Walsh.
O reprezentație durează aproximativ cinci minute.

Aria a fost înregistrată de mulți artiști și este prezentată în mai multe filme, inclusiv Farinelli; All Things Fair de Bo Widerberg; L.I.E. de Michael Cuesta; Antihrist și Nymphomaniac, ambele de Lars von Trier.