CÂNTECUL DE NUNTĂ

 

Întemeierea unei familii tinere, la românim este precedată de o serie de ceremonii: cunoştinţa, consimţirea părinţilor, peţirea, pregătirea zestrei, a darurilor, tocmirea lăutarilor, procurarea bradului, gătirea lui, iertarea cerută părinţilor, cununia, scoaterea zestrei, nunta propiu-zisă cu tot alaiul şi momentele sale, masa mare, etc.

La o săptămână după nuntă, urmează scoaterea la biserică a tinerilor căsătoriţi de către naşi. Momentul suprem al ceremonialului de nuntă, precedat şi urmat de o adevărată podoabă muzicală, este săvârşirea sfintei taine a cununiei, când ceo doi miri, asistaţi de preot şi de naşi, în prezenţa părinţilor, a rudelor şi a prietenilor, fac legământ de credinţă şi de ajutor reciproc pe viaţă, cu mâna pe Sfânta Evanghelie.

 

Prilej de voie bună şi de bucurie, spiritul satiric al românului se face simţit din plin la o nuntă.