Serghei Vasilyevich Rachmaninoff (1 aprilie [OS 20 martie] 1873 - 28 martie 1943) a fost compozitor rus, pianist virtuos și dirijor al perioadei romantice târzii, unele dintre ale căror lucrări sunt printre cele mai populare în romantism repertoriu.

Născut într-o familie muzicală, Rachmaninov a învățat pianul la vârsta de patru ani. A absolvit Conservatorul din Moscova în 1892, după ce a compus deja mai multe piese de pain și piese orchestrale. În 1897, în urma reacției critice negative la Simfonia nr. 1, Rachmaninoff a intrat într-o depresie de patru ani și a compus puțin până când terapia reușită i-a permis să-și finalizeze concertul de pian nr 2, primit cu entuziasm în 1901. Pentru următorii șaisprezece ani, Rachmaninov a lucrat la Teatrul Bolshoi, s-a mutat la Dresda, Germania, și a vizitat Statele Unite pentru prima dată.

După Revoluția Rusă, Rachmaninov și familia sa au părăsit Rusia; în 1918, s-au stabilit în Statele Unite, mai întâi în New York City. Cu principala sa sursă de venit, provenind de la pian și interpretări, cerințele programelor de turism au condus la o reducere a timpului pentru compoziție; între anii 1918 și 1943, a terminat doar șase lucrări, inclusiv Rhapsody pe tema Paganini, Simfonia nr. 3 și Dansuri simfonice. Până în 1942, sănătatea sa a dus la relocarea sa la Beverly Hills, California. Cu o lună înainte de moartea sa de la melanomul avansat, lui Rachmaninov i s-a acordat cetățenia americană.

În opera lui Rachmaninoff, influențele timpurii ale lui Ceaikovski, Rimsky-Korsakov, Balakirev, Mussorgsky și alți compozitori ruși s-au transformat într-un stil personal notabil pentru melodicismul, expresivitatea și culorile bogate orchestrale. Rachmaninoff a prezentat de multe ori pianul în compozițiile sale și a explorat posibilitățile expresive ale instrumentului prin propriile sale abilități de pianist.