BALADA
Balada sau cântecul bătrânesc este o specie a genului epic, prin excelenţă declamator.
Se evocă astfel fapte isotrice sau legendare, întâmplări fantastice.
Cântăreţul se acompaniază singur sau este ajutat de un grup de instrumentişti.
Balada începe cu un preludiu instrumental numit TACSÂM.
Acesta este urmat de o parte vocală, ce urmează versuri cântate şi recitate, întrerupte pe alocuri de interludii instrumentale.
Se încheie deseori cu o urare pentru ascultători, urmată, prin contrast, de o melodie instrumentală de joc.
Din punct de vedere tematic, baladele se grupează în:
- fantastice (Gerul, Scorpia, Soarele ÅŸi Luna, Åžarpele)
- voiniceşti (Tătarii şi robii, Iancu Jianul, Toma Alimoş)
- păstoreşti (Mioriţa, Hora oilor)
- de curte (MeÅŸterul Manole, Radu Calomfirescu)
- familiale (Logodnicii, Nevasta fugita, Blestemul fetei)
- Jurnale orale (codin, Ghişă Cătănuţă)