LIEDUL

 

Cuvântul LIED vine din limba germană şi inseamnă cântec.

 

Ca multe alte genuri muzicale liedul poate fi şi GEN muzical dar şi FORMĂ muzicală.

 

LIEDUL ca GEN este o piesă care are la bază un text poetic şi este compusă pentru o singură voce, acompaniată de pian sau, mai rar, orchestră.

 

LIEDUL ca FORMĂ este o structură aparte de desfăţurare a liniilor melodice.

Astfel forma de LIED poate fi:

a) monopartită

b) bipartită

c) tripartită

 

a) Forma monopartita (A) este alcătuită dintr-o singură frază melodică ce se repetă la fiecare strofă poetică. Este forma cea mai simplă.

b) Forma bipartită (A B) este alcătuită din două fraze diferite

c) Forma tripartită (A B A) este cel mai des întâlnită. Ea foloseşte tot două fraze, cu diferenţa că prima este repetată după enunţarea celei de-a doua.

 

Evoluţia istorică şi răspândirea europeană.

 

Liedul a apărut în austria, pornind de la cântecul popular. Compozitorii clasici Haydn, Mozart şi Beethoven au scris piese pentru voce cu acompaniament de pian, pe care le-au numit lieduri. Aceste piese sunt foarte apropiate de ariile de concerte şi de romanţele sec XVIII.

 

Compozitorul austriac Franz Schubert este creatorul liedului ca gen al muzicii culte. El a compus cca 600 de lieduri, cele mai cunoscute aparţinând ciclurilor "Frumoasa morăriţă" și "Călătorie de iarnă". Melodiile sale pline de spontaneitate şi prospeţime sunt subliniate cu naturaleţe de suportul instrumental.

 

Caracteristici:

- tematica liedului: trairile umane

- interpretii au o pregatire vocala speciala

- între solistul vocal si pian se creeaza un parteneriat

- pianul este egal cu solistul pin redarea starilor sufletesti profunde

- între continutul literar si cel muzical se creeaza o strânsa concordanta