ŞCOALA   MUZICALĂ

BĂRBIERUL DIN SEVILLA
„Barbierul din Sevilla" este o opera bufa în trei acte, compusa de Gioachino Rossini în 1816 avandu-l
ca figura centrala pe Figaro. Alte personaje la fel de importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul
Bartolo și Contele Almaviva. Personajele secundare sunt Bertha, Fiorello. Actiunea se petrece in
Sevilla (Spania), la jumatatea secolului al XVIII-lea. Aceasta opera a fost inspirată din nuvela lui
Pierre Beaumarchais cu același nume și a fost comandata de impresarul teatrului „Teatro di Torre
Argentina" din Roma, la sfârșitul anului 1815, cand Rossini avea aproape 24 de ani. Rossini și-a
numit propria sa lucrare „Almaviva", titlul urmand sa fie schimbat permanent in „Il barbiere di
Siviglia" pentru reprezentatia din Bologna din 10 august 1816.

La Rossini totul este construit prin muzica: personaje, acțiune, ambianța, traiesc datorita limbajului
divers și pitoresc al combinațiilor sonore. Orchestra debordeaza de veselie.

Aria calomniei este o arie pentru vocea bas din opera Barbierul din Sevilla pe muzica lui Rossini și un
libret în limba italiana de Cesary Sterbini. Aceasta arie este o opera de arta în sine, deoarece muzica
lui Rossini întarește efectul fiecarei fraze cu o utilizare magistrala a crescendoului, descriind
modestele începuturi ale calomniei pâna la cele mai tunatoare efecte ale sale. Este una dintre cele
mai cunoscute piese lirice pentru voce de bas, fiind interpretata de personajul lui Don Basilio în Actul
I, scena 8.

"Barbierul din Sevilla" este o comedie plină de intrigi, deghizări și amor care a fost primita cu
entuziasm încă de la premieră și rămâne una dintre cele mai interpretate opere comice din repertoriul
classic. Opera "Barbierul din Sevilla" a fost adaptata în diverse forme, inclusiv în filme și producții
teatrale. Ea a influentat și alte lucrări ulterioare și rămâne o operă esențială în istoria muzicii clasice.




GIOACHINO ROSSINI

Timp de aproape 20 de ani, genialul compozitor a oferit publicului peste
40 de opere dintre care aproape jumatate s-au menținut în repertoriu,
exceland cu precadere în Opera Buffa (Comica), care este
reprezentativă în creațiile sale.

Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sale sunt antrenate de același
elan care se gasește în accelerarea ritmică și în crescendourile atât de
tipice. Totul și toata lumea pare întotdeauna ca alearga în lucrarile lui
Rossini, spectatorul neavand timp pentru a se plictisi, ariile fiind vii, cu
pasaje de umplutura ce inspiră multă veselie și tinerețe. Oricum ar fi
natura libretului, lucrările celebrului compozitor emană bucuria de a trăi.
Stilul „rossinian" se contureaza începand cu varsta de 18 ani. Rossini
compune cu multă ușurință lucrari dintre cele mai diverse. Viziunea lui
Rossini asupra noii Opere italiene este în consonanta cu întregul sau
comportament din prima jumatate a vieții sale.

Muzician tânăr și fecund, el nu este un exponent al facilității și rutinei.
Dimpotriva, el arata foarte repede cat de capabil este de a fi novator.
Uneori, el pare sa justifice porecla pe care i-a dat-o unul dintre
contemporanii lui italieni, „Micul german". Acest „pseudo-reproș"
reflecta atenția sporită pe care Rossini a dat-o studierii partiturilor lui
Joseph Haydn si Wolfgang Amadeus Mozart.

Activitatea de compozitor ocupa doar prima parte a vieții sale. Ea este
marcata de o suita de succese care il conduc din Italia de Nord, la
Napoli, unde se casatorește cu o cântareața celebra, Isabella Colbran,
apoi în strainatate: la Viena, unde se întalnește cu Beethoven, la Londra
și, în fine, la Paris, unde se stabilește, în 1824, ca director al teatrului
Italian.

În 1855 revine la Paris unde va rămâne până la sfârșitul vietii și unde ține
un salon prin care trec artisti, muzicieni și scriitori, chiar și Richard
Wagner este primit aici.