ŞCOALA   MUZICALĂ

ARIA și RECITATIVUL

 

 

În cadrul spectacolului de operă sau operetă, aria îţi are rolul cel mai imprtant. Ea este melodia acompaniată pe care o cântă solistul şi prin care îşi descrie viaţa, dragostea, acţiunile şi trăirile sufleteşti.

 

Pentru personajele principale ale operei sau operetei, compozitorii au scris frumoase melodii, care au rămas în istoria muzicii ca arii celebre în care marii cântăreţi îşi etalează calităţile tehnice şi expresive ale vocii.

 

În general forma muzicală a ariei este pluripartită, în funcţie de numărul strofelor textului la care se poate adăuga un refren, asemeni formelor cântecelor populare.

 

S1 ref       S2 ref        S3 ref        S4 ref        etc

 

În secolul al XVII-lea, se stabileşte o formă sintetică de desfăţurare a ariei, denumită aria da capo, în care se reia perioada muzicală iniţială.

 

 

Perioada 1 (A)     Perioada 2 (B)         Perioada 3 (B1)        Perioada 1 (A)

 

​

​

​

Recitativul este un moment întâlnit în genurile vocale scenice, bazat pe un text în proză, în care primează cuvântul și acțiunea scenică.

Este caracterizat prin tempo liber, intonații parlando (o cântare apropiată de vorbire) și acompaniament schițat armonic. El are
rol de tranziție între numerele muzicale, dar și de dinamizare a acțiunii.
Odată cu evoluția operei, recitativul cunoaște și el transformări, astfel că distingem două
tipuri de recitativ:
1 recitativo secco – cu acompaniament realizat de clavecin sau de un instrument cu coarde
grav, constând în acorduri cadențate plasate la sfârșitul frazelor;
2 recitativo espressivo – acompaniat de orchestră.

 

 

Aria este momentul solistic în care interpretul exprimă, cu virtuozitate, starea sufletească, sentimentele sau trăirile personajului pe care îl interpretează.

Este structura de bază a operei, de factură melodică, acompaniată de orchestră.
La primele opere, aria avea structură strofică, dar cu timpul ea își pierde asemănarea cu cântecul, devenind o formă de sine stătătoare, cu o melodie foarte bogată, dând posibilitatea cântărețului să își demonstreze calitățile vocale.

Ca formă muzicală, aria poate avea oricare dintre formele de lied (monopartit, bipartit sau tripartit), fiind precedată de cele mai
multe ori de un recitativ.

Arioso este o formă intermediară între recitativ și arie, fiind mai apropiat de arie datorită
melodiei mai bine conturate. Caracterul este liric, cantabil, cu o formă mai liberă, iar acompaniamentul mai bogat decât al recitativului.

Cavatina, cuvânt de origine italiană, este o formă de arie, însă mai simplă. Înțelesul cuvântului a suferit transformări de-a lungul timpului, de la primul solo cântat de unul dintre personajele principale (secolele XVII – XIX) până la fragmentul apropiat de arie, cu un caracter melodios și liric (din a doua jumătate a secolului al XIX-lea).