ŞCOALA   MUZICALĂ

OPERA

 

- Gen muzical de amploare, care combină muzică şi dramă, interpretat de către solişti şi cor, acompaniaţi de orchestra, pe baza unui libret (textul unei compoziţii de mari proporţii).

 

- Opera este o manifestare sincretică, spectacolul realizându-se cu concursul dramei, picturii, arhitecturii, coregrafiei etc.

 

Formată din:

arii – fragmente interpretate vocal, cu acompaniament muzical

Uvertura – deschiderea spectacolului

Interludii – fragmente orchestrale între pauzele dintre scene

 

- Opera apare in jurul anului 1600 în Italia, prin dorinţa de a reînvia tragedia antică cu complexa ei alcătuire (dramă, poezie lirică, pictură, muzică, dans)

- prima operă scrisă a fost cea a lui Claudio Monteverdi „Orfeu” compusă în 1607 la curtea din Mantua (Italia)

 

Ea va fi de-a lungul timpului în continuă perfecţionare

Cadrul privat împărătesc va dispărea şi va apărea şi conceptul sălilor de spectacol.

În prima perioadă Barocă, în cadrul operei apar operei elemente tragice astfel s-a ajuns la Opera Seria (opera dramatică) (1710-1770). Opera seria avea un stil elevat, având recitative şi lungi arii da capo. Acestea dădeau oportunitatea pentru soliştii virtuoşi şă-şi etaleze talentul, aduncându-le în acea perioadă faimă şi devenint reale celebrităţi în toată Europa, mai puţin in Franţa.

Cel mai mare cântăreţ la sec 18 a fost Farinelli .

Rolurile eroilor erau deobicei cântate de voci castrate iar el a fost cel mai faimos sopran. (voci masculine de sopran mezzo-sopran) (se realizează prin oprirea in timpul pubertăţii a laringelor de a se mai dezvolta).

Opera va trece printr-o simplificare începută de Christoph Willibald Ritter von Gluck cu opera “Orfeu şi Euridice”.

Astfel Opera Seria s-a demodat r şi a fost umbrită de Opera Buffă (opera comică)

 

- Acest gen de operă bufă ca şi stilul componistic al lui Gluck va influenţa mai tîrziu pe Weber, Mozart şi Wagner.

 

​

Cuvântul opera provine din limba italiană și se traduce prin „muncă“ sau „lucrare“. Expresia
opera in musica sau opera scenica s-a impus ca desemnând o creație muzical-dramatică
destinată teatrului. Opera este genul muzical în care muzica vocală și instrumentală, cuvân-
tul, mișcarea, mimica, uneori dansul, decorurile și dramaturgia se îmbină într-un tot unitar,
cu scopul de a reda acțiunea unui subiect.
Fiind o lucrare dramatică, opera prezintă momentele specifice genului dramatic: prezen -
tarea personajelor, dezvoltarea conflictului dramatic și un epilog (rezolvarea conflictului).
De asemenea, și structura este specifică genurilor dramatice, genul operei fiind structurat
în acte, tablouri și scene.
Scenele sunt momente, nu foarte ample, în care se conturează o serie de situații care
converg către deznodământul final.
Opera se construiește pe baza alternanței dintre mai multe tipuri de structuri muzicale:
1 momente solistice vocale: arie, duet, terțet, cvartet etc.;
2 momente de ansamblu realizate de soliști și cor;
3 momente corale;
4 momente vocale de legătură între numerele muzicale, numite recitative;
5 momente orchestrale: uvertura și interludiile.