ŞCOALA MUZICALĂ
Aria REGINEI NOPȚII din Opera Flautul Fermecat de W. A. Mozart
Flautul fermecat (conform titlului original Die Zauberflöte) este o operă în două acte, a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris în limba germană de Emanuel Schikaneder. Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Burgtheater, la data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului.
În compunerea operei, Mozart a ținut cont în mod evident de aptitudinile cântăreților destinate premierii, care a inclus atât actori virtuosi, cât și actori comici obișnuiți, rugați să cânte pentru această ocazie. Astfel, liniile vocale pentru Papageno - sunt cântate de către Schikaneder însuși - și Monostatos (Johann Joseph Nouseul) sunt adesea menționate mai întâi în șiruri, astfel încât cântărețul să-și găsească terenul și sunt frecvent dublate de instrumente. În schimb, cumnata lui Josepha Hofer, care a interpretat rolul Reginei Nopții, avea evident nevoie de un astfel de ajutor: acest rol este renumit pentru dificultatea sa. În ansambluri, Mozart combina cu îndemânare voci cu niveluri diferite de abilități.
Intervalele vocale ale cântăreților originali pentru care Mozart și-a croit muzica au pus probleme multor cântăreți care și-au redactat rolurile. Ambele arii ale reginei nocturne, "O zittre nicht, mein lieber Sohn" și "Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen" necesită o mare tehnică vocală.
Actul I
Fiind urmărit de un monstru, prințul Tamino își pierde cunoștinta. Cele trei doamne îl salvează dar, la trezirea sa, păsărarul Papageno se laudă că el a făcut-o. Doamnele reapar, nu numai pentru a-l pedepsi pe păsărar pentru minciună, dar și pentru a încredința lui Tamino portretul fiicei Reginei nopții, pe care acesta va trebui să o salveze de temutul Sarastro. Însăși Regina vine să întărească această rugăminte. Tamino primește ca armă un flaut fermecat, iar Papageno un joc de clopoței. În tărâmul lui Sarastro, Pamina suferă din cauza paznicului Monostatos, care o dorește. Papageno apare și îi spune că Tamino o va salva. De la un preot, Tamino află că Sarastro nu este un tiran, ci un mare învățat.Cei doi tineri se vor întâlni, dar gărzile îl conduc pe Tamino la Sarastro. Acesta îi explică lui Tamino că Pamina este protejată de el împotriva influenței nefaste a Reginei. Cei doi nu se vor putea uni decât după ce vor trece prin Templul Încercărilor.
Actul II
În fața preoților, Sarastro arată că Tamino și Pamina sunt sortiți unul altuia. Prima încercare este tăcerea, pe care Tamino o învinge, nu însă și Papageno(Papagheno). Regina Nopții vrea s-o convingă pe Pamina să-l ucidă cu un pumnal pe Sarastro (aici este cântată Aria Reginei Nopții), dar ea refuză. Între timp, lui Papageno, o bătrână oribilă îi oferă să bea apă, spunând că-i este iubită. La sunetul flautului, Pamina se apropie și, neînțelegând tăcerea lui Tamino, se crede părăsită. Preoții anunță o a doua încercare, sfătuindu-i pe cei doi tineri să-și ia rămas bun. Pentru că Papageno a greșit, are de ales între bătrânică sau pedeapsă. Resemnat, acceptă căsătoria și are surpriza să vadă, alături de el, o încântătoare Papagena.
Paminei, care vrea să se sinucidă, trei mesageri îi spun că Tamino o iubește, oprind-o de la gestul fatal. Probele care urmează vor fi trecute de amândoi - Apa și Focul. În sunetul flautului, ei le înfruntă victorioși, în aclamațiile triumfătoare ale întregii asistențe. Papageno, rămas singur, vrea să se spânzure, dar cei trei mesageri îl sfătuiesc să cânte din clopoței. Deîndată Papagena reapare spre fericirea lui. Aici vor cânta duetul Papageo și Papagena.
Degeaba mai încearcă Regina Nopții să se răzbune. Întreaga ei suită va fi înghițită de întunericul etern. Într-o strălucitoare lumină, Tamino și Pamina sunt primiți de Sarastro, care îi unește în sunetele vocilor celeste. Regizor; Baroian Sergiu.