ŞCOALA MUZICALĂ
"BADINERIE"
În perioada Leipzig, Bach a fost numit "Thomaskantor", director al muzicii bisericești din Leipzig. El
a trebuit sa conduca Școala Sf. Toma și sa furnizeze patru biserici cu muzica, Biserica Sf. Toma,
Biserica Sf. Nicolae și, într-o masura mai mica, Biserica Noua și Biserica Sf. Petru. Bach a fost obligat
să instruiască studenții de la Thomasschule în cânt și sa furnizeze muzica bisericeasca pentru
principalele biserici din Leipzig.
În anii de început ai perioadei Leipzig, 1724-1731, Bach a scris patru suite orchestrale BWV
1066-1069, numite ouvertures de catre compozitorul lor. Numele ouverture se refera doar parțial la
mișcarea de deschidere în stilul uverturii franceze, fiecare suită fiind o serie de dansuri stilizate pentru
orchestra, precedate de o uvertură franceză, sursa fiind un set de piese parțial autograf (Bach le-a
scris pe cele pentru flaut și violă).
Suita nr. 2 în si minor de Bach este reprezentata printr-un set de 7 piese, o serie de dansuri de curte
având structura - Ouvertura, Rondeau, Sarabande, Bourrée, Poloneză, Menuet și Badinerie, par
complet impregnate cu „esprit" francez. Cu toate acestea, Badienrie, partea geniala de flaut,
marcheaza piesa ca fiind nu mai puțin decat „un extravagant concert solo italian", sub care Bach a
construit o bază germană solidă.
„Battinerie", așa cum scrie Bach în partea cu autograf despre piesa a 7-a din suita nr. 2 în si minor, o
secțiune transversală delicioasa a barocului european pentru un flautist virtuoz, a devenit o piesă de
spectacol pentru flautiștii solo datorita ritmului sau rapid și dificultații acesteia. În anii 1980 și
începutul anilor 1990, această ultimă mișcare din Suita nr. 2 de Bach a devenit muzica incidentală
pentru programele de dimineața ale școlilor din Marea Britanie.
Suitele lui Bach emana stilul și atmosfera muzicii de dans scrise de Jean-Baptiste Lully la curtea lui
Ludovic al XIV-lea. În zilele noastre, o numim o suita, dar la vremea aceea era cunoscuta sub numele
de Uvertură sau piesa de deschidere, ca un omagiu adus regelui.
JOHANN SEBASTIAN BACH
Johann Sebastian Bach, compozitor german și muzician din perioada
barocului tarziu, este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari
compozitori din istoria muzicii occidentale. Nascut la 21 martie 1685, în
localitatea Eisenach, Germania, Johann Sebastian Bach a început sa
învețe la Școala gimnazială din Eisenach, urmând liceul din Ohrdruf,
unde a studiat latina, greaca, literatura, istoria și muzica. În același timp,
a învațat mânuirea viorii sub supravegherea tatalui sau, Johann
Ambrosius Bach, muzician de oraș. Dupa moartea tatalui sau, Bach
ramâne orfan la doar varsta de 10 ani și este crescut in continuare de
Johann Christoph, fratele sau mai mare, care era organist la Ohrdurf.
Acesta l-a învățat să cânte la clavecin și orgă, iar compoziția a învățat-o
cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf, unde la 15 ani activa deja ca
membru al corului.
Bach și-a continuat educația muzicala la Luneburg unde muzica pentru
orgă a constituit o preocupare principală de-a lungul întregii sale vieți. El
a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepția operei. A scris
250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă, concerte,
suite, recitative, arii da capo, muzica de cameră și muzică corală în patru
părți și a folosit "basso continuu", multe dintre lucrarile sale folosind
tehnici contrapunctice precum canonul și fuga.
Muzica lui Bach a fost, din punct de vedere armonic, mai inovatoare
decât cea a antecompozitorilor sai, folosind acorduri și progresii
surprinzător de disonante, adesea cu o explorare extinsă a posibilităților
armonice dintr-o singura piesa. A îmbogățit stilurile germane consacrate
prin stăpânirea sa în contrapunct, armonie și organizare motivică.
De-a lungul secolului al XVIII-lea, Bach a fost apreciat în primul rand ca
organist, în timp ce muzica lui de claviatură, cum ar fi Clavecinul bine
temperat, a fost apreciată pentru calitățile sale didactice. Bach ramâne
cunoscut și admirat pe plan internațional pentru autoritatea sa prolifică
în muzica clasică.
