ŞCOALA   MUZICALĂ

SIMFONIA A IX-A

Simfonia a IX-a in Re minor, OP 125, a carei premiera a avut loc in anul 1827, cunoscuta sub numele
de "Oda Bucuriei" sau doar "Coral", este una dintre cele mai celebre și influente compoziții ale lui
Ludwig van Beethoven. Finalizata in 1824, simfonia a IX-a este una dintre lucrarile cele mai
cunoscute din repertoriul clasic occidental. Printre critici, este considerata a fi printre cele mai mari
opere ale lui Beethoven și este considerată de unii cea mai mare bucată de muzică scrisă vreodată.
Simfonia a fost primul exemplu de compozitie majora folosind vocile intr-o simfonie (fiind astfel o
simfonie corală). Cuvintele sunt cântate în timpul mișcarii finale de patru soliști vocali și un cor.

Simfonia a IX-a este alcătuită din patru mișcări principale:
. Allegro: Prima mișcare este în mod tradițional de tip sonată și prezintă o dezvoltare muzicală
complexa. Aceasta introduce temele și motivele principale ale simfoniei, creand o atmosfera de
mister și tensiune.
. Molto vivace: A doua mișcare, cunoscută și sub numele de "Scherzo", este o mișcare rapidă și
ritmica, plină de energie și umor. Ea aduce un contrast notabil cu prima mișcare.
. Adagio molto e cantabile: A treia mișcare este o arie lirică, plină de frumusețe și melancolie. Este
una dintre cele mai emblematice mișcări lente din repertoriul clasic.
. Presto - Allegro assai: Ultima mișcare, cunoscută sub numele de "Finale", este una dintre cele mai
remarcabile parți ale simfoniei. Ea aduce un cor vocal și soliști vocali și se bazeaza pe textul poeziei
"Oda Bucuriei" a lui Friedrich Schiller. Aceasta mișcare finală transmite un mesaj de fraternitate și
umanitate și culminează cu o explozie triumfătoare a sunetului.

Cunoscuta ca una din cele mai celebre și influente compoziții ale lui Beethoven, ea este renumita
datorita grandiosului final coral, pe versurile poetului Friedrich Schiller. Introducerea corului în ultima
mișcare a simfoniei a fost o inovație revoluționara în muzica simfonica și a adaugat o dimensiune
vocală profundă și emoțională compoziției. "Oda Bucuriei" a devenit un imn universal al fraternitații
și umanitații și este recunoscuta în prezent ca imn oficial al Uniunii Europene.

LUDWIG VAN BEETHOVEN

Perioada surdității a fost una dintre cele mai productive și inovatoare din
viata lui Beethoven. În ciuda izolarii sale sonore, compozitorul a creat
lucrări monumentale precum "Variațiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se
executa prima versiune a "Missei Solemnis", realizeaza ultimele sale
sonate pentru pian și cvartetele de coarde și în sfârșit, Simfonia a IX-a.

Primele semne ale surditații lui Beethoven au creat dificultăți în
perceperea sunetelor înalte, însa în ciuda acestor prime simptome,
compozitorul a continuat sa compună și sa concerteze. În jurul varstei de
32 de ani, surditatea sa s-a agravat, afectând și frecventele mai joase.

Importanța lui Beethoven în muzica este semnificativă și din perspectiva
transformarii rolului "compozitorului" în societate. De la compozitorul
medieval, artizan dependent și, de cele mai multe ori umil, aflat în
serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine, odata cu
prezenta lui Beethoven, un artist care creeaza dintr-o necesitate
interioară și nu la comandă. Influenta sa asupra compozitorilor care I-au
urmat a fost enorma.

Admirat deschis, de la Franz Schubert, Felix Mendelssohn Bartholdy,
Robert Schumann, Johannes Brahms, pana la Richard Wagner și Arnold
Schoenberg, ca întemeietor al unei ere noi în muzica, marele compozitor
german este considerat pâna astazi ca o figură cardinală în evoluția
muzicii tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii
contemporane. Beethoven este revolutionarul întemeietor al unei noi
generații de muzicieni și al unei alte atitudini fața de creațiile
compozitorilor.

Povestea lui Ludwig van Beethoven este un testament al rezilientei,
pasiunii și forței incontestabile a spiritului uman. Fiecare capitol al acestei
povestiri muzicale este ca o nota vibrând în inimile noastre, amintindu-ne
ca muzica, mai mult decât orice altceva, este limbajul universal al emoției
și al conectării umane.