ŞCOALA   MUZICALĂ

MUZICA TRUBADURILOR

 

Primele cântece ale cavalerilor au fost asemanatoare ca forma si mod cu muzica bisericeasca însa destinate umanului si nu divinului.

Acest cântec se va simplifica si apropia de stilul muzicii populare.

 

Simplicitatea monodica era ceruta de însati originea trubadurilor si a truverilor.

 

Trubadurul a fost nu mit compozitorul si cântertul de-a lungul Evului Mediu, mai precis în secolele 11, 12 si 13.

 

Scoala trubadurilor si traditia acestora începe în secolul 11, în limba occitana din sudul frantei.

Limba occitana este o limba romanica, vorbita în treimea de sud a Frantei, la sud de Loara si de asemenea în anumite vai alpine în Italia si în Valea Aran în Spania.

Acesta traditie a trubadurilor s-a raspândit imediat si în Italia, Spania si Portugalia.

În nordul Frantei trubadurii erau numiti trouvèri iar în Germania minnesinger .

Aceasta arta a trubadurilor a durat mai mult în Italia si Spania , si mai putin în Franta, disparând la sfârsitul secolului 13.

Textul acestor cântece era în general legat de viata cavalereasca si de dragostea curtenitoare.

Multe cîntece erau pline de umor, sau chiar satire vulgare.

Cântecele sunt grupate pe 3 categorii:

• stilul usor – cel mai popular stil. Accesibilitatea lui avea o mare audienta desi pentru cititorul de astazi este considerat ca având o formulare obositoare.

• stilul amuzant – având ca reprezentant pe Arnaut Daniel (denumit si “Marele maestru al dragostei “ de catre Fancesco Petrarca)

• stilul (forma) închisa – Apreciat doar de catre oamenii de elita

 

Caracteristici:

• monodica

• metrica si ritmica apropiata de cea a dansurilor.

 

Genuiri:

• caccia (subiect de vânatoare)

• pesca (din viata pescarilor)

• chansonul (are 3 parti)

 

Începutul sec 14, culegere de muzica populara „Carmina Burana” cu muzica si versuri din secolele anterioare, inspiratie pt compozitorul Carl Off (sec 20), având olucrare vocal-simfonica cu acelasi titlu.