ŞCOALA MUZICALĂ
Despre opera „La Rondine”
-
Compozitor: Giacomo Puccini (1858–1924)
-
Premiera: 27 martie 1917 la Monte Carlo
-
Gen: operă lirică în trei acte
-
Libret: Giuseppe Adami și Renato Simoni
-
Tema: iubirea romantică, iluzorie, și conflictul dintre pasiune și convențiile sociale
Acțiunea pe acte
Actul I
-
Opera se deschide la Paris, într-un salon plin de viață, unde domnișoara Magda trăiește într-un mediu aristocratic și elegant.
-
Magda se simte prinsă între lumea înaltă a societății și dorința de libertate și iubire adevărată.
-
În salon, Magda întâlnește tânărul tenor Ruggero, un bancher tânăr, care o cucerește cu farmecul său simplu și sincer.
-
Aria „Chi il bel sogno di Doretta” apare aici – Magda își amintește de visul său romantic, exprimând speranțele și dorința de iubire adevărată, în timp ce se simte atrasă de Ruggero. Este aria de soprano lirică, plină de sensibilitate și lirism, adesea cântată independent în recitaluri și înregistrări.
Actul II
-
Acțiunea se mută la vila lui Magda, într-o atmosferă mai intimă.
-
Dragostea dintre Magda și Ruggero se dezvoltă, dar tensiunile sociale încep să apară.
-
Prietenii lui Magda și convențiile societății încep să pună presiune asupra relației.
-
Muzica lui Puccini accentuează contrastele între pasiune și constrângeri, cu momente lirice superbe pentru soprano și tenor.
Actul III
-
Conflictul culminează: Magda trebuie să aleagă între iubire și respectarea convențiilor sociale.
-
În final, Magda decide să se despartă de Ruggero pentru a proteja reputația și bunăstarea lui.
-
Opera se încheie cu o notă melancolică și delicată, un mesaj despre iubirea ideală care nu poate supraviețui realităților sociale.
Curiozități despre aria „Chi il bel sogno di Doretta”
-
Cunoscută și ca: „Doretta’s Aria”
-
Tip de piesă: Aria lirică pentru soprano, cu pasaj melodios, plin de culoare și senzualitate, emblematică pentru stilul Puccini.
-
Popularitate: Este foarte des interpretată în recitaluri și nu doar în cadrul operei, fiind una dintre cele mai iubite arii de soprano din repertoriul italian.
-
Caracter: Aria exprimă visul romantic și speranța Magdei, fiind plină de delicatețe și lirism, perfect contrastând cu conflictele care apar ulterior în operă.
Alte curiozități
-
Numele „Doretta”
-
Magda folosește aici pseudonimul Doretta, ceea ce adaugă o notă de intimitate și joc de rol.
-
În epoca lui Puccini, era destul de „îndrăzneț” ca o femeie să-și exprime dorința și fantezia romantică atât de direct în fața publicului.
-
-
Aria ca confesiune erotică subtilă
-
Textul vorbește despre dorința de iubire, visul erotic și pasiune – toate mascate într-un limbaj elegant.
-
„Chi il bel sogno di Doretta” se traduce aproximativ: „Cine ar putea cunoaște visul frumos al Dorette?” – un mod poetic de a spune „am dorințe și fantezii intime”.
-
-
Alegerea muzicală a lui Puccini
-
Linia melodică urcă și coboară delicat, cu mici accente și suspans, sugerând emoția secretă și fiorul erotic.
-
Pianul sau orchestrarea subtilă oferă o atmosferă intimă, aproape ca o scenă de boudoir aristocratic.
-
-
Receptarea publicului
-
La prima audiție, aristocrații parizieni au perceput aria ca într-o notă ușor scandalică, fiindcă o tânără femeie din înalta societate își declară visurile și dorințele.
-
Astăzi sună romantic și inocent, dar în contextul începutului de secol XX era destul de îndrăzneț.
-
-
Interpretări „hot” ale sopranelor
-
Unele soprane aleg să accentueze notele înalte și trills pentru a da aria o nuanță mai senzuală.
-
Alteori se joacă cu dinamica și respirația pentru a crea impresia unui șoptit intim către public sau către Ruggero.
-
-
Contrast cu scena socială
-
După aria aceasta, realitatea societății și presiunea convențiilor se reîntorc, ceea ce face ca aria să fie o exuberanță pasională temporară – un moment „de păcat” artistic, înainte de restricțiile lumii exterioare.
-