ŞCOALA   MUZICALĂ

Doina este o creație lirică vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care interpretul își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.

 

Cuvintele „dor” și „jale” nu se întâlnesc atât de des în folclorul altor culturi/popoare, însă există un corespondent în fiecare limbă, de exemplu englezescul "longing", pentru „dor”, sau nemțescul "Sehnsucht", iar cuvântul „jale”, în engleză fiind "dreariness" sau "grief".

 

Caracteristici

- are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);

- are caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai);

- are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);

- are caracter sincretic (se imbină muzica, poezia și dansul).

 

Trăsături

- exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații;

- au o tematica variata;

- se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea omului față de viață, moarte, față de scurgerea timpului.

 

RITMUL LIBER se mai numeşte în muzica populară şi PARLANDO-RUBATO. Acesta are dese opriri şi pauze sau note ţinută şi nu suportă încadrarea în măsuri. Interpretarea unei astfel de melodii se face după simţirea şi plăcerea cântăreţului solist. Parlando+rubato presupune supleţe în adaptarea la infinite temperamente, de aceea un cântec cu un asemenea ritm nu poate fi cântat în grup.

 

Tipuri de doine

În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

- de dor

- de jale

- de dragoste

- de instrainare

- haiducești

- pastoresti

- de cătănie