top of page
ŞCOALA MUZICALĂ
Madrigalul, Motetul şi Missa
Madrigalul este un gen muzical ce a avut un rol deosebit în dezvoltarea muzicii laice, aparând în Italia secolului al XIV-lea.
De la început, într-o forma monodica si cu textul în limba italiana acest gen a fost repede îndragit de melomani.
Evolutia de la o singura linie melodica spre scriitura polifonica la trei, patru, cinci voci dovedeste ca madrigalul a cunoscut o larga raspândire si apreciere, care depaseste cu mult semnificatia cu cântec laic cu text italian.
Madrigalul s-a dezvoltat ca un gen opus muzicii religioase având o tematica foarte larga, reflectând aspecte de la nelipsitele subiecte de dragoste la imagini din viata cotidiana.
Datorita marilor creatori ai secolului, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, apoi Luca Marernzio, Gesualdo da Venosa si Claudio Monteverdi, madrigalul cunoaste o îmbogatire de substante si structura cu implicatii în evolutia sa; devine poem vocal la patru sau cinci voci, cu o forma libera, alcatuita din una sau mai multe setiuni.
În acelasi timp se poate vorbi de o îmbogatire a expresiei, de trecerea spre o muzica încarcata de emotie, mai variata si contrastanta ca exprimare.
Motetul este o lucrare vocal polifonică religioasă ce are la bază versete din Biblie sau din Psalmi, scrise în limba latină.
Motetul îsi face aparitia într-o maniera originala, întrucât coexista în aceiasi piesa doua texte diferite în continut - unul laic si unul religios - si, în acelasi timp, se cânta în doua limbi diferite: textul laic în limba franceza, iar cel religios în limba latina.
Biserica s-a opus continuarii motetului în forma sa initiala, apreciata ca fiind vulgara, astfel ca Papa Ioan al XXII-lea a pus capat, prin Edictul din anul 1322, acestei practici.
Având un text laic cu subiecte de dragoste, intonatii specifice cântecelor si dansurilor populare, relatând întâmplari si preocupari cotidiene, se presupune ca motetul a fost primul gen polifonic laic scris.
În secolul XX, interesul pentru acest gen si în special pentru motetul concertant scade. Compozitorii prefera genurile vocal-simfonice, care le ofera mai multe si variate posibilitati de expresie, ca: oratoriul, cantata etc.
Missa este o compoziţie vocală polifonică amplă, alcătuită din şase părţi, folosită în serviciul liturgic al Bisericii Romano-Catolice:
1. Kyrie eleison (Domane, miluieşte)
2. Gloria (Slavă lui Dumnezeu)
3. Credo (Cred)
4. Sanctus (Sfânt)
5. Benedictus (Binecuvântat)
6. Agnus Dei (Mielul lui Dumnezeu)
Missa de înmormântare se numeşte Requiemiar Missa Brevis (Missa scurtă) se cântă la Biserica Luterană şi are numai două părţi: Kyrie şi Gloria.
bottom of page