top of page
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_106.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_107.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_108.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_109.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_110.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_111.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_112.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_113.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_114.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_115.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_116.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_117.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_118.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_119.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_120.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_121.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_122.jpg
giuleanu-iuscanu-vol-ii_Page_123.jpg

În muzică, modulația înseamnă că muzica își schimbă tonalitatea. O piesă muzicală poate fi, de exemplu, "în cheia de Do major" (ceea ce înseamnă că folosește notele unei game de Do major, iar Do sună ca "cheia de origine" sau "tonica", așa cum este numită în teoria muzicală). Apoi, ar putea modula în Sol major, astfel încât Sol să pară acum cheia de acasă și să fie folosite notele unei game de Sol major (Fa va fi Fa diez).

Modulațiile precum cea de mai sus sunt foarte frecvente, deoarece G este strâns legată de C (este a 5-a notă într-o gamă de C major: "dominanta"). O modulație la subdominantă (a 4-a notă a scalei) este, de asemenea, comună (de exemplu, de la Do major la Fa major). Muzica modulează adesea la minorul relativ (de exemplu, de la Do major la La minor).

O modulație care merge către o tonalitate a cărei tonică nu face parte din tonalitatea originală se numește "modulație cromatică". Modularea de la Do major la La bemol major ar fi o modulație cromatică, deoarece La bemol nu este o notă din scara Do major.

Cele mai multe piese muzicale vor modula, mai ales dacă sunt piese lungi. Aceasta oferă varietate muzicii și ajută la a-i da formă: cu cât se îndepărtează mai mult de tonică, cu atât mai multă tensiune există. Când muzica revine în cele din urmă la tonalitatea inițială, se simte ca o întoarcere acasă.

MODULAȚIA POATE FI:

1) INFLEXIUNEA MODULATORIE constă în incercarea numai de a modula, fără să se definitiveze noul centru tonal, după care se revine imediat la tonalitatea inițială sau se merge la o altă tonalitate.

 

Inflexiune moddulatorie.jpg

2) MODULAȚIA PASAGERĂ înseamnă părăsirea tonalității inițiale, ajungerea la o tonalitate nouă, prin impunerea trecătoare (pasageră) a noului centru tonal, după care se revine la prima tonalitate sau se trece la alta.

Modulatie pasagera.jpg

3) MODULAȚIA DEFINITIVĂ se realizează prin părăsirea tonalității inițiale, ajungerea într-o tonalitate nouă și fixarea definitivă în această tonlaitate

Modulatie definitiva.jpg

MODULAȚIA poate avea în general TREI faze (momente):

1) Impunerea tonalității inițiale (prin acordurile treptelor principale I, IV și V)

2) Părăsirea tonalității inițiale (zona modulatorie)

3) Impunerea noii tonalități (prin acordurile treptelor principale I, IV și V)

Modulatie definitiva b.jpg

MODULAȚIA LA TONALITĂȚI APROPIATE

1) Modulația la relativă

Din modul major (DO major) se poate modula la relativa minoră (la minor) prin sensibila tonalității minore (treapta a 7-a) care se alterează suitor (in la minor sunetul SOL va deveni SOL#).

Moludatie la relativa.jpg

2) Modulația la Tonalitățile înrudite de gradul 1

Se face prin apariția elementelor (sunetelor sau acordurilor) noi ale tonalității ce se află la o cvintă ascendentă sau descendentă față de tonalitatea de bază.

Modulatie definitiva b.jpg

3) Modulația la tonalități depărtate

Prin tonalități tranzitorii.

Modulatie prin tonalitati intermediare.jpg

Prin progresii sau secvențe melodice.

Modulatie prin progresii.jpg
Prin modulație bruscă.
Modulatie brusca.jpg
bottom of page