În muzică, modulaÈ›ia înseamnă că muzica îÈ™i schimbă tonalitatea. O piesă muzicală poate fi, de exemplu, "în cheia de Do major" (ceea ce înseamnă că foloseÈ™te notele unei game de Do major, iar Do sună ca "cheia de origine" sau "tonica", aÈ™a cum este numită în teoria muzicală). Apoi, ar putea modula în Sol major, astfel încât Sol să pară acum cheia de acasă È™i să fie folosite notele unei game de Sol major (Fa va fi Fa diez).
ModulaÈ›iile precum cea de mai sus sunt foarte frecvente, deoarece G este strâns legată de C (este a 5-a notă într-o gamă de C major: "dominanta"). O modulaÈ›ie la subdominantă (a 4-a notă a scalei) este, de asemenea, comună (de exemplu, de la Do major la Fa major). Muzica modulează adesea la minorul relativ (de exemplu, de la Do major la La minor).
O modulație care merge către o tonalitate a cărei tonică nu face parte din tonalitatea originală se numește "modulație cromatică". Modularea de la Do major la La bemol major ar fi o modulație cromatică, deoarece La bemol nu este o notă din scara Do major.
Cele mai multe piese muzicale vor modula, mai ales dacă sunt piese lungi. Aceasta oferă varietate muzicii È™i ajută la a-i da formă: cu cât se îndepărtează mai mult de tonică, cu atât mai multă tensiune există. Când muzica revine în cele din urmă la tonalitatea iniÈ›ială, se simte ca o întoarcere acasă.
​
​
MODULAÈšIA POATE FI:
1) INFLEXIUNEA MODULATORIE constă în incercarea numai de a modula, fără să se definitiveze noul centru tonal, după care se revine imediat la tonalitatea iniÈ›ială sau se merge la o altă tonalitate.
​
2) MODULAÈšIA PASAGERÄ‚ înseamnă părăsirea tonalității iniÈ›iale, ajungerea la o tonalitate nouă, prin impunerea trecătoare (pasageră) a noului centru tonal, după care se revine la prima tonalitate sau se trece la alta.
​
3) MODULAÈšIA DEFINITIVÄ‚ se realizează prin părăsirea tonalității iniÈ›iale, ajungerea într-o tonalitate nouă È™i fixarea definitivă în această tonlaitate